iunie, 6

Mi-e greu sa te vad in starea in care esti acum! s-a intamplat totul mult prea repede. acum o luna jumate erai vesela si ne pregateai prajituri dálea bune, cum numai tu stii sa faci. rasfoiam impreuna reviste si ne gandeam ce sa mai gatim bun. faceam baloane de sapun impreuna si ne amuzam de fifi care se chinuia sa le manance pe toate....
Daca as putea, ti-as da zile de la mine......doar sa mai stai putin cu noi. putin! dar putinul asta sa dureze cat o vesnicie.....
Imi doresc din tot sufletul sa te simti mai bine, sa nu te mai chinui. imi doresc sa-ti vad iar fata senina si sa-ti aud glasul bland. chipul transfigurat de durere si vocea abia soptita nu sunt ale tale. nu le recunosc! te vreau inapoi asa cum erai tu. cum te stiam eu ca esti! te rog revino!!! promit ca n-o sa te mai supar. si ca o sa vin la tine mai des. si o sa-ti aduc mereu ceva bun, asa cum si tu mi-ai adus intotdeauna. as vrea sa-ti pot indeplini toate dorintele, poftele. in semn de recunostinta. si pentru ca TE IUBESC!!!!
De unde ai atata putere sa ne incurajezi, desi stii ca vine sfarsitul? intr-adevar, toti ne ducem odata si-odata, asa cum tu mi-ai spus. dar tu nu, nu acum. nu ma pot obisnui cu ideea! nu vreau sa te pierd.
Cum sa ma duc acasa si tu sa nu fii acolo??? nu pot sa accept ideea. mi-e imposibil. si stiu ca lacrimile nu te ajuta. dar simt nevoia sa tip in gura mare ca nu vreau sa te pierd. si nu pot. in schimb plang si sunt trista. pentru ca nu vreau sa te pierd. am incercat mereu sa fiu tare in preajma ta si sa te imbarbatez. dar vineri, cand am constientizat ca in orice moment te pot pierde, am cedat si am plans in fata ta. de tristete, de mila, de furie! ca nu te pot ajuta........ma simt neputincioasa......si tare as vrea sa pot face ceva pentru tine, draga mea!